Stadionul Giulesti

Stadionul Giulesti – imagini de la exterior si din tribuna a II-a la un meci cu Venus din 1938.

Click pe poze pentru marire

Inaugurarea Stadionului Giulesti - 1939

Imagini de la inaugurarea oficiala a Stadionului Giulesti, din 1939. In cadrul ceremoniei, MS Regele Carol al II-lea primeste binecuvantarea Bisericii Ortodoxe Romane, asistat de Principele Mihai, Mare Voievod de Alba Iulia.
Pe stadion s-au disputat meciuri de fotbal inca din 1936.

Click pe poze pentru marire

Rapid-Venus 7-2 in semifinala Cupei 1942

Gazeta Sporturilor 21 iulie 1942

Rapid din nou in finala Cupei Romaniei
Rapid-Venus 7-2 (1-2)!...
…dupa un joc care n’a fost egal niciun moment, in care Venus a avut o perioada de stralucire si a lasat impresia ca va castiga, dar s’a prabusit si feroviarii – revenindu-si complect – au terminat in stapani necontestati ai jocului
Au marcat: Bogdan (2), Filoti (2), Florian, Baratky, Sipos, Ene si Radulescu

Click pe poza pentru a citi in original

Rapid - Universitatea 7-1 in finala Cupei 1942

Gazeta Sporturilor 1942

PENTRU A 7-A OARA
RAPID A CASTIGAT CUPA ROMANIEI INVINGAND UNIVERSITATEA CU 7-1

In finala de astazi, Universitatea pornea ca favorit, – desigur – datorita faptului ca majoritatea publicului facuse acest pronostic privind prin prisma ultimelor rezultate. Numai cei care au cantarit obiectiv sansele celor doi finalisti au intrezarit o victorie – natural – la un scor mult mai mic decat acela realizat de feroviari in decursul celor 90 de minute de joc.
Care au fost motivele care au dus la desmintirea pronosticurilor? Forma deziluzionanta a Sibienilor, care au fost lipsiti de control pe balon, de precizie in pase si de nehotarare in fata portii.
Tot ceea ce am remarcat la Universitari a fost bunavointa, straduinta pe care au depus-o ca sa-si suplineasca lipsurile de ordin tehnic si in afara de cativa jucatori ca Dascalu, Medrea si Jifcovici – cu cea mai mare bunavointa – n’am putut remarca pe altcineva.
Rapidul, desi fara Sipos si Baratki in formatie, a avut un atac eficace care a concretizat majoritatea fazelor de goal.
Apoi, compartimentul mijlocasilor feroviari s’a bucurat de aportul unui Rasinaru muncitor si al unui Moldoveanu in forma buna, care au constituit un serios impediment pentru atacurile oaspetilor.
Nu mai putin a contribuit si Wetzer III la anihilarea actiunilor Universitarilor.
In rezumat, Rapid a intalnit un adversar neasteptat de slab, de care a dispus totusi la un scor exagerat fata de fizionomia generala a jocului, dar nu nejustificat.
Intr’adevar apararea Universitatii nu a reusit sa se impotriveasca, decat foarte rar, atacantilor rapidisti.

Click pe poza pentru a citi in original

Finala demna de legenda: Rapid-Venus 2-2

Gazeta Sporturilor 2 mai 1940

120 de minute de match
Venus si Rapid, dupa o lupta demna de legenda au incheiat la egalitate: 2-2 (1-2)
Prima finala a Cupei Romaniei care se termina fara un invingator

RAPID: Radulescu, Marton, Lengheriu, Vintila, Rasinaru, Moldoveanu, Sipos, Radu Florian, Baratki, Auer, Bogdan.
VENUS: David, Sfera, Negrescu, Demetrovici, Iuhasz, Lupas, Orza, Ploesteanu, Iordache, Bodola, Ene.

CONDUCE D. EMIL KRONER

Atmosfera marilor finale de Cupa Angliei a fost traita eri dupa amiaza la ANEF. Partida finala Venus – Rapid a isbutit sa ne dea o imagine vie a marilor jocuri din apus, caci intalnirea dintre cele doua formatii a pasionat de la un capat la altul, a electrizat atmosfera vreme de 120 de minute. Nu am trait de mult emotiile pe care le-am avut eri. Ne-am integrat in febra matchului, nu am simtit nicio secunda frigul care l’am descoperit tarziu dupa consumarea intalnirei si am luat parte faza cu faza la spectacolul emotionant depe stadion.
E foarte adevarat ca am vazut mult prea putine jocuri frumoase in acest an si eram dornici sa admiram ceva mai bun decat o partida banala din campionatul nostru. Matchul Rapid – Venus a fost o adevarata destindere.

FINALA ASTEPTATA

Marea finala asteptata de noi a avut loc. A fost un joc magnific in care cele doua echipe ale footballului romanesc au confirmat reputatia lor si au intarit prestigiul matchului decisiv al unei competitii care n’a cucerit inca definitiv galoanele popularitatii.
Lupta celor doui giganti ai footballului romanesc, lupta celor doua echipe cari prin rivalitatea lor intretin interesul national pentru acest sport si animatia bucuresteana, a durat doua ore. In acest interval am asistat la o intrecere in care pe langa forta atletica a combatantilor, s’au afirmat vizibil resurse footballistice considerabile.
O repriza ne-a oferit un Rapid functionand la perfectie, al doilea mi-temps ne-a adus un Venus uluitor de refacut, iar prelungirile au fost un spectacol minunat furnizat de 22 atleti in plin efort.
Ce splendoare aceasta finala in toata acceptia notiunii legata de un joc avand semnificatia celui de eri.
Energie cheltuita pentru apararea culorilor, o cursa indracita dupa balon, sarje virile, joc hotarat lipsit de arabescuri insa plin de viata, au dat ciocnirii de eri alura unui spectacol footballistic cum n’am vazut de multa vreme.
Dupa ce timp indelungat specialisti improvizati, oameni convinsi ca de la ei incepe istoria footballului romanesc, maestri cari n’au fost ucenici incearca sa ne convinga ca situatia primara a footballului reclama interventia stiintifica a celor cari n-au jucat niciodata dar sunt profesori… Venus – Rapid de eri a insemnat un reconfortant si o punere la punct.

ASPECTE

Venus – Rapid!...
Matchul pasiunilor si al tuturor surprizelor…
Un match care nu are nevoie de reclama si care are refrenul de totdeauna: “traditia nu s’a desmintit si Venus nu a putut infrange echipa din Giulesti”!...
Un match despre care colegul Vogl nu poate spune: “Au fost 90 de minute, de joc dinamic”, deoarece au fost 120!...
Tribunele sunt impestritate de paltoanele scoase de la naftalina (e frig al dracului!), dar peluza populara – in ciuda tuturor moralistilor – face… nudism! (E goala, goluta!)…
Pe teren se disputa obisnuitul “match de deschidere” intre juniori, match ce prilejuieste reaparitia lui… Albu. (Nu ca jucator, caci Gheorghita a si uitat de cand nu mai e junior – ci ca arbitru).
D. Gabriel Marinescu, a sosit mai devreme ca deobiceiu, iar d. Alfred Fulga a venit cu masina si cu speranta sa asiste la o noua victorie rapidista.
In asteptarea matchului cel mare, publicul nu prea se intereseaza de ceeace fac juniorii pe teren, ci discuta cam… prin preajma bufetului.
Chibrit e – ca intotdeauna – in verva.
- Prima zi de Pasti am fost in Velodrom.
- Pai… ce-ai cautat acolo?
- A fost un match intre “batranii” si “ratatii” Viforului. Au fost doua echipe formate din atleti, luptatori, eccetara… sa va spui, numai campioni nationali si printre ei, un marathonist balcanic. A fost un match frumos. Pacat ca s’a jucat numa o repriza!...
- Dece nu s’a jucat si al doilea mi-temp?
- N’au mai putut jucatorii. Obosisera…
- Toti?
- Toti.
- Si marathonistul?
- Si.
- Strasnici “atleti”!
- O nebunie, nu altceva!
Clipa cea mare se apropie cu pasi repezi.
Publicul – ca deobiceiu – s’a impartit in doua tabere.
- Bate Venus.
- Fugi d’acolo. Bati campii.
- Sa ma bata Dumnezeu daca mint, zice d. capitan Popescu Valentin, care face pariu pe 10 sticle de vin, cu un domn vorbaret si chel, care sustine ca oamenii lui Auer, vor duce cupa inapoi acasa.
“Dracii negri” in frunte cu “Il dio”, s’au lasat si ei prinsi in angrenajul jocurilor de noroc si au venit pe teren sa isi incerce norocul in fata “feroviarilor”.
Rapidistii au renuntat pentru astazi la tricourile vargate, si au aparut in tricouri rosii deci dupa “dracii negri” iata si “dracii rosii”.
O sa fie o partida “cu draci”…
Rapid, sau mai bine zis… traditia, face ca David sa scoata, de doua ori, balonul din plasa.
Suporterii venusisti au amutit. Pe teren, “negrii” sunt in pasa neagra. Pentru putin timp insa, caci deodata “Dudus” vede rosu in fata ochilor (tricourile rapidistilor sunt de vina!) si se infurie pe giulesteni atat de rau, incat… tabela de afisaj arata… 2-1!...
Suporterii negrilor s’au inviorat. D. capitan Valentin Popescu a inceput sa se gandeasca la o cat mai practica intrebuintare a celor 10 sticle de vin.
Oamenii lui Auer incearca zadarnic sa… salveze situatia ce a devenit cam… neagra.
“Il muro” e de netrecut, iar Negrescu a reusit sa faca din Sipos, un veritabil “Il figuranto”. (Banc copyright by Teodoru-Chibrit and… Titi Barosanu!).
In al doilea mi-temps, Bodola isi ia “la revedere” de la David, isi strange oamenii gramada si… se muta cu ei, pe terenul Rapidului.
Egalarea e o bae rece pentru suporterii feroviarilor.
Cei ai negrilor sunt in culmea fericirilor. Cunoscuti, necunoscuti, se saruta entuziasmati. (Ferice de cei cari, intamplator, au stat langa suportere venusiste!).
Pe teren jocul s’a intetit.
Motorul venusist functioneaza impecabil.
“Rosii” vad situatia in negru, iar “negrii” in roz. Daca adaugam la aceasta vanataia dela ochiul unui suporter rapidist, constatam ca matchul e foarte… technicolor.
Situatia e aceeas la sfarsit. Ba, fiindca publicul striga “bis”, se mai joaca un “supliment” de 30 minute.
Dar goalul victorios, goalul acela nu mai vine.

Click pe poza pentru a citi in original